Uitarea.

Uitarea.Ce este uitarea la urma urmei? Un cuvânt neînțeles, câteva litere puse împreună, încercând să dea o semnificație...cui? Unei întâmplări? Unui fapt care nu vrem să ni se întâmple, dar totuși nu avem de ales? Unei trăiri menite să ne ajute sau să ne dea bătăi de cap? NU! Mai degrabă unei alegeri, conștiente sau inconștiente.

De câte ori nu ne-am dorit să scăpăm de un anumit lucru și am ales să ne facem să-l uităm ur și simplu? De câte ori nu ne-am bucurat că am uitat să mergem undeva sau să dăm un semn cuiva? Să fie doar o întâmplare? Sau subconștientul a lucrat pentru noi? Degeaba încercăm să ne ascundem după deget, nu vom reuși. Dacă stăm și ne gândim bine, ne dăm seama că de cele mai multe ori noi suntem cei care alegem să uităm, din indiferență, din comoditate sau chiar din egoism.

Dacă unele lucruri putem să le uităm atât de ușor, de ce nu e la fel cu toate? De ce avem și momente când ne dorim să uităm, dar simțim că nu putem? Să fie oare din cauză că au fost mult prea importante pentru noi acele lucruri, întâmplări, acei oameni...? Sau doar pentru că undeva în interior știm că e mai bine să nu uităm, ci să învățăm din greșeli și din tot ceea ce ne-a facut un bine la un moment dat?

Cred că din orice putem învăța ceva, nu contează că a fost ceva bun sau ceva rău. Doar că uneori e mai greu să ne dăm seama ce e cel mai important, care sunt rezumatul și concluzia la care trebuie să ajungem. Dar viața are modurile ei de a ni le arăta si pe acestea la un moment dat. Trebuie doar să avem încredere în ea, iar dacă la sfârșit tot nu obținem ce vrem, poate nu era pentru noi. Poate e mai bine așa, chiar dacă ar fi fost bună și cealaltă variantă... propria variantă.

Aș vrea să...

         „Ar trebui să o iau de la capăt. Să las totul în urmă și să plec departe de toți, de toate lucrurile care-mi amintesc de tine, de noi, de ce am fost. Uneori stau în pat și-mi imaginez cum prind curaj. Îmi deschid valiza, îmi pun câteva haine (nu am nevoie de multe,nu pun preț prea mare pe așa ceva) și alte câteva lucruri de care consider că am nevoie și ies pe ușă. Mă duc în gară, îmi iau bilet pentru primul tren care pleacă în cealaltă parte a țării și mă urc în el. Acolo îmi găsesc de muncă, stau o perioadă și plec mai departe, poate înafara țării. De ce nu? Ce mă oprește? Am nevoie doar de buletin.

        Tu mă oprești. Familia mă oprește. Am fost învățată să-mi pese, poate prea mult, de prea multe lucruri și de prea mulți oameni. Și pentru ce? Ca să ajungi sa plângi de durere? Ca să-ți fie atât de dor încât simți că nu mai poți respira? Poate sunt mai fericiți cei care îi rănesc pe alții. Pe ei nu-i afectează în niciun fel. Trec foarte ușor peste unele evenimente. Cum reușesc? Am stat și m-am gândit, dar nu am reușit să-mi dau seama. Am încercat să fiu așa, dar la un moment dat renunț. Nu pot. Și aș vrea să pot. Măcar cu cei care merită. Poate asta e greșeala mea de fapt. Nu ar trebui să fiu așa doar cu cei care merită, ci cu toți. Dar cum să-i rănesc pe cei care nu mi-au făcut niciun rău? Mă doare pe mine când îi văd că-i doare pe ei, mai ales din cauza mea.

            Aș vrea să...”

Incearca sa fii altfel!

Uneori totul in jurul nostru pare infect, lipsit de sens. Te bagi in pat, incerci sa dormi, dar mintea ta pur si simplu nu vrea sa se linisteasca. Ea continua  sa lucreze in mod constient, sa-ti trimita semnale de durere, disperare, frica, regret si nemultumire. Iar cand in sfarsit reusesti sa adormi, ea continua sa-ti induca aceleasi ganduri in mod inconstient. Cat de frumoasa poate fi o dimineata dupa o asa noapte, dupa un atat de mare efort pe care il depui ca sa te linistesti macar un pic?

Iti incepi ziua cu aceste sentimente in suflet si, orice ai face, nu poti scapa de ele.Chiar daca reusesti sa zambesti un minut, altele cinci le vei plange. Pentru ca nu reusesti sa vezi lumina de dupa pardeaua intunecata ce ti-ai pus-o pe ochi pentru a nu mai vedea ce se intampla de fapt.Esti dezamagit/a si nu reusesti sa treci peste esecurile ce au fost.Crezi ca in acest fel vei reusi sa scapi.NU! In acest fel doar te arunci in groapa disperarii, a nebuniei, iar la un moment dat mintea, dar mai ales sufletul tau nu vor mai suporta.VIATA inseamna mai mult de atat! Doar acceptand ce ti s-a intamplat vei reusi sa depasesti probleme pe care le ai, sa le gasesti solutiile cele mai potrivite si sa te linistesti.
Sufletul are nevoie de pace, de liniste, nu de razboi si durere.Da-i ce are nevoie.Caci tu esti facut din doua parti: trup si suflet. Trupul, mintea, te mentin in acesta lume nedreapta si corupta, iar sufletul te ajuta sa rezisti in ea.Da-i ce are nevoie!

De ce atata durere? Pentru ca nu mai reusim sa ne respectam pe noi insine, iar nerespectand fiinta noasta, nu vom reusi sa-i respectam nici pe ceilalti.Gandeste-te: ce te-a facut sa ajungi aici? Cum te-a afectat? Apoi accepta ce s-a intamplat si treci mai departe.Fa un pas inainte in viata, nu inapoi.De ce sa te agati de trecut cand stii sigur ca acesta nu mai are nimic bun de oferit? Incearca sa gasesti ceea ce te face sa te simti bine, ca imbratisarea unei mame.Incearca sa ajungi din nou la acea fericire si liniste launtrica.Nu este greu.Poate fi in orice.In lucrul pe care iti place sa-l faci cel mai mult, care te face sa te relaxezi, in floarea aceea albastra peste care dai cand te intinzi in iarba, in stropul de ploaie ce care alaturi de atatia altii pentru a imbr3atisa pamantul si a-i oferi iubirea de care are nevoie pentru a da roade; gaseste-ti linistea in profunzimea acelor ochi care iti dau fiori, in imbratisarea pe care o primesti si ajungi sa-ti doresti sa nu se sfarseasca.Gaseste lucrul care te linisteste cel mai mult si pastreaza-l aproape, pentru a-ti oferi tot ceea ce are in fiecare secunda a vietii tale.Chiar si amintirea sa poate fi mai placuta decat orice altceva!
Nimic nu este vesnic daca nu il facem noi sa fie vesnic. Da tot ce ai si doar asa vei primi inapoi tot ceea ce ai nevoie. Priveste in fata cu mult curaj si vei reusi sa vezi "lumina de la capatul tunelului". Toate gandurile negre vor disparea, fiind inlocuite doar de cele bune, pline de iubire si pace.
Incearca sa fii altfel decat te-ai obisnuit sa fii!

Old land

Snow is falling,covering the trees,
Flying and dancing with the wind;
I wish i could hear angels's songs
So i can go with a happy heart.

But noise makes me forget about life,
noise makes me think i will soon die,
noise will never make me fly.

I'm running from this world,
This evil world...
to a place where grass is still green,
where children never lie.
Innocence comes to my eyes,
no cold wind, no ice.
Old people, old lands and hearts...
each of them makes me cry;
but my tears are warm now,
cause those changed and killed my world.
This wonderful world kept living in peace,
kept the hope alive.
I wish i could help,
I wish i could save it...
But this land is too far away,
I will die...

Chinese proverb

大水 冲 了 龙 王 庙

• Literally: The Dragon-King's temple is flooded.
• Moral: You can be harmed by the things you control.
• Explanation: The Dragon-King is a mystical creature that lives underwater and controls the natural bodies of water. People visit the dragon-king temple to placate him and prevent floods, thus this proverb is ironic situationally (Sometimes this proverb is used as '大水冲了龙王庙，一家人不认一家人' (...yi1 jia1 ren2 bu4 ren4 yi1 jia1 ren2 ...one+home+person+not+know+one+home+person), or, One family member doesn't recognize another family member. The idiom might be used to resolve an embarrassing situation. For example, someone has a conflict with a stranger, only to find the stranger was a neighbor, or a sister's boyfriend, or any other person with some relation. The two might use this idiom to save face and make peace with each other, comparing the conflict to that of the flooded dragon-king's temple (dragon-king: rain god in some sense).

In this small town

Night has come already

and all the lights are turned off;

In the small town everybody sleeps,

not knowing what the nre day will bring.

Lost souls keep pushing them away,

but lightened energy is stronger every day.

The stars are shining for all humans and flowers,

the moon is bigger and so round this time,

like it's trying the world to protect.

In the small town everybody sleeps,

only one little girl is still awake...

her eyes refuse to close for night,

waiting for the dream to come back.

Her dream is big and no one understands

why she keeps holding on in pain.

She's older now, older than her heart,

almost mature if i can say...

but her eyes cry and her soul dies.

tired of all lies and mistakes she made,

with a broken heart in her fragile chest,

she's letting everyone push her away,

hoping her pain will not remain.

Alone in her room, alone in the night,

she's living in this empty world...

Her universe forgot to spell her name,

letting her in the cold dark.

Time is falling and she keeps running,

trying not to freeze in her own world;

There's a new one waiting for her outside,

but she just can't find the door...

In this small town everybody sleeps,

Only one little girl is still awake.

Prayers with the nature

Butterflies are the witnesses
to my every night prayers.
The earth can feel my emotions
and every tree can kiss them.
The mountains are my brothers
and the flowers are my sisters.
The grass can feel my quaver
and the sky can hear my song.
Every day and every night
I hope they will come true;
every hour, every second
I think about my moon.